Cu și despre paella - La Rambla Cocina Española

Am întârziat mai mult decât mi-aș fi dorit cu această postare însă acum mă bucur că s-a întâmplat așa. Am reușit să-mi împrospătez amintirile legate de mâncarea din Spania și acum pot face o comparație.

Nu sunt foarte fițoasă la mâncare. Îmi place să experimentez iar dieta mea nu mai e atât de strictă precum era acum câteva luni. Nu spun că am renunțat la convingerile mele, însă m-am împăcat cumva cu ideea că îmi place mult peștele și, mai ales, fructele de mare, așa că nu mi le refuz când se ivește ocazie. Numai eu știu cât e de greu (uneori imposibil) să alegi din meniul unui restaurant ceva să corespundă în totalitate principiilor alimentare pe care vrei să le urmezi. Cu peștele poți oricând să ieși basma curată, mai ales în afara posturilor religioase când lumea se uită destul de ciudat. 

Vizita în Spania m-a făcut să înteleg că spaniolii sunt mult mai avansați și toleranți cu oamenii care aleg să mănânce altfel decât majoritatea. În Barcelona există o mulțime de restaurante vegane și vegetariene și chiar fast food-uri vegane. 

Subiectul de astăzi: Buffet de Arroz găzduit de La Rambla Cocina Española. In ultimii ani am trait cu impresia ca paella nu e bună, că e un amărât de pilaf cu niste fructe de mare cât să te păcălească. Așa am perceput eu paella în Tenerife, în luna de miere. Cred că mulți dintre noi când aud de orez se gândesc fie la pilaful alb și fad, fie la pilaful cu mult bulion și cartofi (în Oltenia aceasta combinație se numeste... friptură!) pe care ne obligau mamele noastre să-l mâncăm, uneori reîncălzit și mult mai trist la gust decât atunci când era proaspăt. Mă bucur că am aflat ce-i La Rambla. Mă bucur că am dat o șansă bucatarului lor.
Mai sus avem o poză cu „afișul” evenimentului culinar la care am fost invitată. Las pentru moment paella și vă spun despre antreuri. Mai întâi am primit din partea casei un antreu format din pâine prăjită și două sosuri - unul de roșii, proaspăt și gustos și celălalt (probabil) cu ceva iaurt. Nu l-am gustat pentru că nu consum lactate (fac unele excepții pentru cafea dar unde nu-i neaparat nevoie mă abțin). Mai apoi a urmat primul antreu din meniu: ardei umpluți cu fructe de mare - moi, zemoși, proaspeți. De altfel, întreaga masă mi-a lăsat impresia de bucătărie făcută cu respect pentru consumator, departe de orice idee de fast food, de mâncare gătita rapid, să fie. 
Au urmat vongolele în sos pil-pil. Sună ciudat, nu? Este vorba de niște scoici într-un sos de usturoi. Scoicile au fost bune, foarte bune chiar însă sosul... sosul a fost... mult peste așteptări - foarte usturoiat, exact pe gustul meu, l-am sorbit fără să-mi pese de vreun miros. Mi-a amintit de ostropelul făcut de mama și de bunica. Cu usturoi, nu glumă. 
A urmat antreul cu care v-am făcut să salivați pe Facebook - calamari în stil andaluz. Este vorba de calamari și caracatițe mici pane. Am o problemă cu pane-urile însă mi-a fost imposibil să nu mănânc calamari. Îmi plac așa de tare încât aș putea să-i consum zilnic, fără să mă plictisesc vreodată de ei.
Și ajungem, într-un final, la paella care s-a dovedit un fel de mâncare delicios și care mi-a crescut pretențiile în legătură cu mâncarea din Spania. Spre lauda bucătarului spaniol de la La Rambla, paella din Spania nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele. Claudiu, managerul La Rambla, îmi zisese că paella din restaurantul pe care îl gestionează este mai pe gustul nostru, al românilor, iar spusele lui s-au confirmat.
Am avut posibilitatea să aleg dintre cele cinci feluri: Paella Valeciana (cu carne de pui, porc și iepure), Paella de calamar și sepie în cerneală proprie, Paella Abanda (sepie, calamar, ardei roșu), Orez Meloso cu pulpa de rață și ficat de gâscă, Orez Caldoso cu cod, caracatiță și spanac. Am optat pentru felurile care nu presupuneau altă carne în afara celei de pește. Și-am primit și ochiosul :)

Mă bucur că am avut ocazia să mănânc pentru prima oară sepie. Mi-a plăcut și gustul nu foarte intens de pește și consistența - moale și ușor gumată. Dacă aveți ocazia să încercați eu zic să nu refuzați. Dacă vă plac fructele de mare veți iubi sepia.

În farfurie apar și doua biluțe tot din pește. Mi-a fost suficientă această farfurie, ba chiar mi-a mai rămas. Aș fi putut s-o mai umplu de căte ori aș fi vrut dar eram ghiftuită. Până seara nu am mai mâncat nimic (acesta a fost prânzul) și eu sunt mâncăcioasă de fel.
La capitolul băuturi am ales două capuccino fără cofeină (nu găsesc chiar peste tot cafea fără cofeină), pentru că băusem acasă o cafea maricică, și multă apă plată. Era prea de dimineață pentru mine să mă gândesc la vreo sangria sau vreun vin.

Așadar, dacă mi se face dor de Spania pot oricând să vizitez La Rambla Cocina Española. Voi găsi acolo chiar și vorbitori nativi de spaniolă căci, nu v-am zis, în restaurant au fost două mese pline cu spanioli. Se pare că i-a câștigat și pe ei mâncarea spaniolă cu accente românești.

În concluzie, a fost o masă pe cinste. Prețul mi se pare unul foarte bun și vă recomand și vouă să încercați bunătățile La Rambla.

Un comentariu:

  1. Vai, nici nu mi-e pofta acuma...nuuuuu!!!!:(
    xoxo

    www.sorananistor.com

    RăspundețiȘtergere